Ana Pantazescu-Ana

Pot spune că sunt un om norocos pentru că fac ceea ce îmi place, ajut oamenii să devină ceea ce vor ei, să se cunoască. Dar adevărul este că nu am fost un om norocos tot timpul. În urmă cu câțiva ani, fiind absolventă și de psihologie și de drept, voiam să intru în Barou și să practic avocatura. Credeam că îmi doresc cu ardoare acest lucru. Însă uneori ceea ce trebuie să faci nu este același lucru cu ceea ce vrei să faci. La fel se petrecea și în cazul meu. Baroul era scopul pentru care mă chinuisem ani întregi să fac două facultăți în același timp. Alesesem dreptul pentru că simțeam că trebuie, iar psihologia pentru că intra în categoria “măcar să fac ceva pentru mine”, negându-mi mie însămi faptul că studiam psihologia pentru că îmi trebuia mie. După un eveniment important din viață mea, am fost nevoită să stau la pat luni de zile din cauza unei probleme la picior. A fost o perioada lungă care mi-a permis să analizez și să mă gândesc, să răstorn totul cu susul în jos. Și da, eram în depresie. Cei dragi mie, din grijă pentru mine, au încercat să mă mobilizeze, să mă încurajeze să fac ceva, orice, dar tot ceea ce îmi propuneau nu suna bine pentru mine. După 4 luni de imobilizare la pat, mi-am luat inima în dinți și pentru prima dată am făcut ceea ce trebuia pentru mine: mi-am continuat formarea ca psiholog. La scurt timp după, am pus în cutii cărțile care m-ar fi pregătit pentru o viață care trebuie și le-am deschis pe cele pentru sufletul meu! Astăzi sunt psihoterapeut, ofer alinare și facilitez dorința de auto-cunoaștere a tuturor persoanelor care își doresc acest lucru, așa cum și mie mi s-au oferit pe parcursul zecilor de ore de devoltare personală și terapie individuală. Te aștept să te cunoști, Ana