Știai că există dependență emoțională eficientă? Care este diferența dintre aceasta și relația de interdependență emoțională în cuplu, cum o construiești și care este rolul terapeutului în acest proces ne explică Simona Mocioi, terapeut, specialist Hilio. Iar la final, ai o recomandare de carte, tot din partea Simonei. Enjoy!
Ce este relația de interdependență?
Interdependența emoțională – legatura dintre emoțiile partenerilor în timp – este considerată adesea o caracteristică importantă a relațiilor romantice sănătoase. Interdependența emoțională apare, de obicei, în relațiile foarte apropiate (cum ar fi diadele părinte – copil sau relațiile intime între adulți). De-a lungul timpului, cercetările din domeniul emoțiilor s-au centrat, în principal, pe aspectul intrapersonal al acestora, însă emoțiile, în marea majoritate a cazurilor, își au originea în contexte interpersonale. Astfel că, în prezent, se acordă o atenție crescândă modului în care apar emoțiile în contextul relațiilor, cum se modifică și împletesc trăirile emoționale ale partenerilor, dând naștere la dinamici emoționale complexe.
Asocierea, în timp, a emoțiilor mai multor persoane, a fost studiată sub diferite denumiri: contagiune emoțională, susceptibilitate, interdependență emoțională ș.a. Această asociere este, după unii autori, o măsură a stării de bine în cuplu, mai ales în ceea ce privește un anumit aspect al stării de bine, satisfacția cu viața.
În acceptiunea generală, există două modalități de a vedea interdependența emoțională în cuplu:
Pe de o parte, există ideea că ar trebui ca partenerii „să fie pe aceeași lungime de undă” – o similaritate a trăirilor emoționale – ceea ce ar produce consecințe benefice asupra relației: capacitatea de a-și coordona gândurile și comportamentele și de a lua decizii susținute comun, atunci când acestea se impun, o înțelegere reciprocă crescută, sentimentul de a fi validat etc. Mai mult, cercetătorii din domeniul atașamentului descriu „co-reglarea emoțională” în cuplu, proces prin care partenerii își pot regla reciproc afectul și starea de activare fiziologică, rezultând tipare întrețesute de oscilații emoționale. (Wiebe și Johnson, 2016)
În 2020, Meyer și Sledge propun și termenul de interdependență fiziologică pentru a sumariza procesul de adaptare prin care partenerii prezintă contagiune fiziologică ce crește prin repetarea în timp, ducând la o nouă stare homeostatică. Cu alte cuvinte, reglarea interpersonală a homeostaziei mentale și fizice intrapersonale. Și mai simplu spus: „bine în relație înseamnă bine cu tine”.
Ce este depedența emoțională?
Pe de altă parte, există ideea că dependența emoțională în cuplu nu este de dorit. Dacă vreți, ar fi varianta opusă a ideii de mai sus, și anume: „trebuie mai întâi să fii bine cu tine, să fii autonom și independent, pentru a fi bine într-o relație”. Parțial adevărat. Parțial, pentru că noi venim pe lume pre-setați să căutăm reglarea emoțională cu ceilalți. Mai întâi învățăm de la părinți cum, fiind dependenți și reglați emoțional de ei (în cazurile fericite), reușim apoi să fim independenți pentru a căuta din nou, mai târziu, pe cineva cu care să reușim să fim dependenți emoțional și cu care să ne reglăm reciproc. Întotdeauna este mai simplu în doi! Ceea ce este privit ca fiind „nesănătos”, când vine vorba de dependența emoțională în cuplu este, de fapt, ineficiența acesteia.
Din această perspectivă, modalitățile descrise mai sus capătă sens:
Există dependență emoțională eficientă: suntem dependenți emoțional unul de altul, ne satisfacem reciproc nevoile de atașament, am creat o relație sigură („știu că vei fi acolo când voi avea nevoie de tine”) astfel că ne putem „explora mediul” în siguranță, dezvoltându-ne profesional, întreținând relații cu prietenii și familia, luând decizii asumate, urmându-ne pasiunile și interesele, fiind, însă convinși, în același timp, că baza noastră sigură, partenerul, este acolo pentru noi, disponibil, accesibil și dornic să ne răspundă atunci când vom avea nevoie.
Pe de altă parte, există dependența emoțională ineficientă: suntem dependenți emoțional unul de altul, ne satisfacem nevoile de atașament parțial sau temporar, uneori fără reciprocitate sau echilibru, nu avem o relație sigură, experimentăm deconectarea emoțională dureroasă, simțim inaccesibilitatea și indisponibilitatea emoțională a partenerului sau, uneori, învățăm să trăim cu imprevizibilitatea răspunsului acestuia. În situația aceasta începem să ne agățăm cu disperare, să obținem răspunsuri care să ne satisfacă nevoile de atașament, căutăm reglarea emoțională de care avem atâta nevoie și ea nu vine, ne intesificăm eforturile și lupta, devenim extrem de solicitanți, „lipicioși”, devenim și mai dependenți de ceva ce nu vine decât foarte rar sau niciodată… Și atunci preocuparea pentru relație devine atât de mare încât ne acaparează, nu mai putem să ne „explorăm mediul”, ce mai contează prietenii sau familia când acasă nu merge nimic?! Nu ne mai interesează dezvoltarea profesională, nu mai suntem motivați de nimic. Nu mai merge NIMIC.
Interdependeță vs. codependență
Trebuie să menționez aici un termen care de multe ori este confundat cu interdependența emoțională în cuplu: codependența. Codependența este, practic, un comportament învățat, o tulburare emoțională și comportamentală care afectează capcitatea persoanei de a avea relații sănătoase și satisfăcătoare. Termenul a apărut pentru a descrie relațiile interpersonale din familiile afectate de alcoolism, însă a fost lărgit pentru a descrie persoanele din familii disfuncționale (existența dependențelor de substanțe sau comportamentale, existența abuzului fizic, emoțional sau sexual, existența unei tulburări mintale sau fizice cronice.
Rolul terapeutului în construcția unei relații de interdependență în cuplu
Revenind la interdependența emoțională și la eficiența sau ineficiența acesteia, este necesar să amintim că nu există cupluri perfecte, în care să nu existe momente de deconectare emoțională sau în care interdependența emoțională să fie eficientă în fiecare moment sau situație. De fapt, cuplurile care sunt „bine” știu să repare momentele de deconectare și să se reconecteze. Aici poate interveni terapeutul de cuplu: pentru cuplurile care au pierdut, în timp, abilitatea de a repara și de a se reconecta, pentru cei care experimentează deja ineficiența interdependenței emoționale soluția este terapia de cuplu centrată pe emoții (Emotionally Focused Therapy). Acest model terapeutic este considerat a fi unul dintre cele mai validate empiric (dacă nu chiar cel mai validat empiric) tipuri de terapie de cuplu, eficacitatea ei fiind demonstrată într-un număr substanțial de cercetări.
Terapeutul de cuplu poate fi vazut ca fiind un „consultant de proces”, care ajută cuplul mai întâi să înțeleagă și mai apoi să schimbe tiparele emoționale și de comportament în care sunt angrenați cei doi parteneri, ajutându-i să recâștige siguranța în relație și încrederea reciprocă.
Recomand călduros tuturor celor care se confruntă cu dificultăți în relație, dar și clienților mei, cartea Ține-mă strâns în brațe, de Dr. Sue Johnson:
