Lecțiile 1-3 au prezentat modelul pe care se bazează acest program. Din acest moment, lecțiile devin mai personale.

Bucla descrisă în Lecția 3 poate fi întreruptă. Cel mai bun moment în care o poți observa este la început, înainte să fi reacționat deja la problemă.

Instrucțiunea este surprinzător de directă: „Folosește-ți emoțiile ca pe un indiciu că există o problemă.”

Asta înseamnă să nu tratezi emoția în sine ca fiind problema. În schimb, „privește aceste emoții ca pe un semnal că există o problemă, apoi observă ce se întâmplă pentru a identifica problema reală care le provoacă”.

Această abordare poate fi diferită de modul în care reacționezi de obicei, așa că iată un exemplu practic.

Dacă ți se face rău înaintea unei ședințe, nu înseamnă că ai o slăbiciune pe care trebuie să o controlezi. Este o informație. Corpul tău poate reacționa la ceva înainte ca tu să găsești cuvintele necesare pentru a explica ce se întâmplă.

Semnalele de stres pot apărea în patru moduri diferite. Majoritatea oamenilor sunt atenți la unul dintre ele și le omit pe celelalte trei.

• Semnale fizice. Ai putea gândi: „Am fluturi în stomac”, „Mă doare capul numai când mă gândesc la asta” sau „Tremur și nu-mi găsesc locul”. Alte semnale pot include tensiune în maxilar sau umeri, schimbări ale somnului ori apetitului sau o durere de cap care apare în fiecare după-amiază la aceeași oră.
• Schimbări în modul de gândire. Poți avea gânduri legate de eșec, te poți simți confuz sau poți întâmpina dificultăți în luarea unei decizii fără să te îndoiești în mod repetat de alegerea ta. Este posibil să citești același paragraf de mai multe ori fără să reții nimic sau să uiți brusc un nume pe care îl cunoști de ani întregi.
• Schimbări în comportament. Stresul îi poate face pe unii oameni să se simtă „obosiți, epuizați și dornici să evite situația”. Alții pot deveni „foarte vigilenți, agitați, agresivi și impulsivi”. Ambele sunt reacții la stres. Un alt semnal poate fi revenirea la modalități familiare de a face față situațiilor, chiar dacă acestea nu te mai ajută.
• Semnale emoționale. Acestea pot include anxietate, nesiguranță, tristețe, furie, dezamăgire, confuzie, vinovăție, neputință sau sentimentul că nu ești suficient de bun. Și iritabilitatea face parte din această categorie. Oamenii își cer adesea scuze pentru ea fără să se oprească pentru a înțelege ce ar putea semnala.

Aceste reacții îți oferă informații, iar această diferență reprezintă ideea centrală a lecției.

Un simptom te poate face să simți că este ceva în neregulă cu tine și că trebuie eliminat. Un semnal îți oferă informații despre o situație și îți arată că există ceva căruia trebuie să îi acorzi atenție.

Scopul tău nu este doar să faci semnalul să dispară. Este să îl urmărești până la sursă și să identifici ce l-a declanșat.

De ce este acest lucru atât de important pentru bucla descrisă în Lecția 3? Pentru că evitarea continuă atât timp cât semnalul nu este înțeles.

Simți cum ți se strânge stomacul. Observi că ai o stare neplăcută, așa că faci ceva care îți oferă o ușurare imediată. Problema din spatele reacției nu este însă identificată. A doua zi este tot acolo și poate fi puțin mai dificil de gestionat.

Nimic din ceea ce introduci aici nu primește un punctaj. Nu există categorii, obiective sau un număr corect de semnale pe care ar trebui să le identifici. Aplicația nu îți monitorizează activitatea, iar ceea ce scrii nu părăsește dispozitivul tău.

Mai există un motiv pentru care merită să îți înțelegi semnalele: sunt personale și tind să se repete.

Atunci când încep să fie mai atenți, oamenii observă adesea că aceleași câteva semnale apar într-o ordine asemănătoare. Acest tipar este un sistem de avertizare timpurie pe care îl ai deja, dar pe care poate nu l-ai observat sau notat până acum.

Lecția următoare te va ajuta să faci exact acest lucru.