Lecția 11 s-a concentrat asupra momentelor în care nu ai suficient spațiu mental pentru a analiza o problemă. Această lecție se concentrează asupra momentelor în care pare că nu ai suficient timp.

Primești un mesaj, începe o ședință sau managerul îți spune ceva neașteptat. Este posibil să reacționezi înainte să ai ocazia de a folosi pașii din Unitatea 2.

Există o secvență concepută exact pentru astfel de momente. Se numește SSTA:

• S: Stop. Oprește-te și observă ce se întâmplă.
• S: Slow down. Încetinește.
• T: Think. Gândește.
• A: Act. Acționează.

Observă unde apare gândirea. Este al treilea pas.

Atunci când sunt stresați, mulți oameni acționează mai întâi și se gândesc după aceea. Scopul primilor doi pași este să creeze un mic spațiu între reacție și acțiune.

Stop este cel mai mic pas, dar poate produce cea mai importantă schimbare.

Imaginează-ți un semn de oprire sau un semafor roșu intermitent. Oprește-te pentru câteva secunde din tot ceea ce faci, inclusiv din vorbit. Observă ce simți, fără să încerci să faci emoția să dispară. Dacă este posibil, noteaz-o.

Scrierea îndeplinește aici același rol ca în Lecția 11. Informația pusă pe hârtie nu mai trebuie păstrată în minte.

Slow down este următorul pas. Gândirea vine abia după aceea.

Scopul este să reduci intensitatea suficient cât să îți poți folosi din nou gândirea. Poți încerca una dintre variantele următoare:

• Numără încet până la douăzeci, imaginându-ți cum se schimbă fiecare număr.
• Inspiră lent în abdomen și expiră printre buzele ușor strânse.
• Cască în mod deliberat și întinde-ți corpul de câteva ori.
• Petrece câteva minute observându-ți gândurile pe măsură ce trec, fără să te contrazici cu ele.

Există un avertisment important: încetinirea deliberată îi poate face pe unii oameni să se simtă mai rău, nu mai bine. Este posibil să simți mai multă anxietate în loc să te calmezi.

Asta nu înseamnă că faci exercițiul greșit. Una dintre explicații este că unele persoane sunt sensibile la schimbările bruște ale nivelului de activare fizică. Schimbarea în sine poate declanșa anxietate, chiar dacă organismul începe să se calmeze.

Dacă ți se întâmplă acest lucru, oprește exercițiul. Nu trebuie să te forțezi să continui. Folosește în schimb partea scrisă a secvenței. Dacă reacția continuă să apară, ia în considerare să discuți cu medicul de familie sau cu un psihoterapeut.

Nu există date concludente care să arate cât de frecventă este această reacție în rândul persoanelor active profesional. I se întâmplă unor oameni și este posibil să ți se întâmple și ție. Dacă știi acest lucru dinainte, poți răspunde fără să presupui că ai făcut ceva greșit.

Think este al treilea pas. Știi deja ce presupune: definește clar o singură problemă, așa cum ai făcut în Lecția 7, apoi folosește ceilalți pași ai metodei ADAPT.

SSTA nu înlocuiește ADAPT. Te ajută să ajungi în punctul în care poți folosi metoda.

Act este ultimul pas. Unele persoane se opresc însă în direcția opusă și nu trec mai departe de etapa de gândire.

După ce te-ai liniștit suficient pentru a putea gândi, poate fi tentant să închei procesul. Presiunea imediată a scăzut, așa că poate părea că problema s-a încheiat. Situația în sine nu s-a schimbat însă. Dacă te oprești la Think, este posibil ca aceeași problemă să reapară.

De ce să înregistrezi secvența în loc să o folosești pur și simplu?

Întrebarea utilă nu este dacă SSTA funcționează în general. Este important să observi pasul la care tu tinzi să te oprești.

Mulți oameni constată că abandonează secvența în același punct de fiecare dată. Recunoașterea acestui tipar îți oferă ceva concret asupra căruia poți lucra. Este mult mai utilă decât o impresie generală despre cât de stresantă a fost săptămâna.

Lecția următoare explorează a treia situație în care rezolvarea problemelor se poate bloca. Te oprești, încetinești și ajungi la Think, dar descoperi că nu există o problemă asupra căreia poți acționa.