Acum ai o problemă clar definită și un obiectiv pe care vrei să îl atingi. Impulsul firesc poate fi să pui imediat în practică soluția cea mai evidentă, probabil ideea pe care o aveai deja înainte să începi exercițiul.

Acest pas îți cere să aștepți înainte să alegi.

Scopul nu este doar să îți stimuleze creativitatea. Atunci când vezi o singură cale de urmat, situația poate părea fără ieșire și te poate face să te simți neputincios. Atunci când ai mai multe opțiuni, „tindem să ne simțim mai în control, mai în siguranță și mai încrezători”.

Crearea unei liste nu te ajută doar să găsești o opțiune mai bună. Poate face și problema să pară mai ușor de gestionat.

Acest pas are trei reguli. Fiecare dintre ele te ajută să amâni evaluarea ideilor pentru câteva minute.

• Concentrează-te asupra cantității. „Generează cât mai multe idei sau variante de soluționare.” Un număr mai mare de opțiuni îți oferă șanse mai bune să găsești una utilă.
• Amână evaluarea. „Notează fiecare idee care îți vine în minte”, deoarece „respingerea prematură a ideilor poate limita gândirea productivă și creativă”. Notează inclusiv ideile care par inițial nerealiste sau nepotrivite. Una dintre ele te poate conduce, două rânduri mai târziu, la o opțiune practică.
• Creează varietate. „Cu cât variantele de soluționare sunt mai diverse, cu atât vor deveni disponibile mai multe idei de calitate.” Încearcă să generezi tipuri diferite de răspuns, nu mai multe versiuni ale aceluiași răspuns.

Regula varietății este deosebit de importantă, dar poate fi ușor înțeleasă greșit. Multe liste conțin o singură idee formulată în șase moduri puțin diferite.

Este util să înțelegi diferența dintre strategii și tactici. Strategiile sunt „direcții generale de acțiune”, iar tacticile sunt „pașii concreți prin care o strategie este pusă în practică”.

Să luăm ca exemplu o problemă legată de un volum prea mare de muncă. Să cer mutarea termenului-limită este o strategie.

Poți trimite un e-mail, poți discuta subiectul într-o întâlnire individuală sau îl poți adăuga pe agenda echipei. Acestea sunt trei tactici diferite pentru aplicarea aceleiași strategii. Nu sunt trei opțiuni separate.

În același timp, alte strategii pot să nu ajungă deloc pe listă. Ai putea delega o parte din sarcini, ai putea reduce amploarea proiectului, ai putea clarifica ce înseamnă că acesta este finalizat sau ai putea comunica din timp o posibilă întârziere, în loc să încerci să o ascunzi. Una dintre aceste variante ar putea fi mai utilă decât ideea inițială.

Dacă nu mai găsești alte idei, schimbă întrebarea.

În loc să te întrebi ce altceva aș putea spune?, întreabă-te ce altceva aș putea face?

O listă utilă conține tipuri de acțiuni cu adevărat diferite. Poate include ceva ce poți face singur, ceva ce necesită o conversație, ceva ce schimbă situația, ceva ce modifică ceea ce ai stabilit deja și cel puțin o variantă pe care, în mod normal, nu ai alege-o.

De ce să incluzi opțiuni pe care nu crezi că le vei alege? Pentru că generarea și evaluarea ideilor sunt două sarcini diferite. Dacă încerci să le faci în același timp, ambele devin mai dificile.

În momentul în care începi să analizezi o idee, fluxul opțiunilor noi se poate opri. Poți ajunge să petreci tot timpul evaluând cea de-a doua variantă, iar opțiunile cinci până la nouă nu mai apar.

Dacă te blochezi după trei sau patru idei, este normal. De obicei, nu înseamnă că îți lipsește imaginația. Cel mai probabil, soluția evidentă îți ocupă toată atenția.

O abordare utilă este să te întrebi ce i-ai recomanda unui coleg aflat exact în aceeași situație. Privirea problemei din această perspectivă te poate ajuta să identifici opțiuni noi.

Nu trebuie să alegi încă o opțiune. Alegerea este subiectul lecției următoare, în care vei folosi patru întrebări pentru a evalua alternativele pe care le-ai identificat.