Lecția anterioară s-a concentrat asupra modului în care abordezi o problemă. Această lecție se concentrează asupra problemei în sine. Înainte să încerci să o rezolvi, trebuie să descrii clar în ce constă.

La baza acestui pas se află o idee cunoscută: „O problemă bine definită este pe jumătate rezolvată.”

Atunci când cineva se confruntă cu aceeași dificultate timp de mai multe săptămâni, problema pe care încearcă să o rezolve nu a fost, de multe ori, formulată clar într-o singură propoziție.

Începe prin a alege o singură problemă. Nu încerca să definești întreaga săptămână, tot ce se întâmplă la serviciu sau fiecare parte a unei situații dificile. Alege o înregistrare concretă din jurnalul tău de stres.

Apoi identifică faptele.

Atunci când suntem sub presiune, completăm adesea golurile din ceea ce știm cu presupuneri. Apoi putem reacționa ca și cum acele presupuneri ar fi fapte.

Diferența este importantă: „Un fapt este ceva ce majoritatea oamenilor ar considera adevărat. O presupunere implică opiniile, convingerile sau interpretările unei persoane, fără ca validitatea lor să fi fost stabilită.”

Descrie problema la fel de clar cum ar face-o un reporter. Notează cine a fost implicat, ce s-a întâmplat, când și unde s-a întâmplat și ce știi despre motivul sau modul în care s-a întâmplat. Folosește cuvinte pe care le-ar putea înțelege și cineva care nu cunoaște situația.

Acest lucru este important deoarece, atunci când suntem stresați, descrierile noastre devin adesea vagi și copleșitoare. Așa cum explică autorii, „mai ales atunci când ne simțim stresați, tindem să folosim un limbaj neclar”.

Totul se destramă este o formulare prea generală pentru a putea lucra cu ea. Două proiecte au nevoie de atenția mea joi și am depășit deja de două ori termenul-limită pentru raport îți oferă o problemă concretă pe care o poți aborda.

În continuare, identifică ceea ce îți stă în cale. Un obstacol este pur și simplu „ceva care îți blochează drumul către un obiectiv”.

Majoritatea problemelor au doar unul sau două obstacole principale. Acestea sunt adesea mai obișnuite decât sugerează emoțiile din jurul lor. Poate că o decizie nu a fost luată, îți lipsește o anumită abilitate sau informație ori două sarcini nu pot fi finalizate amândouă joi.

Apoi stabilește un obiectiv. Exercițiul devine mai puțin util dacă obiectivul este prea general sau nerealist.

Obiectivul trebuie să poată fi atins, deoarece „atunci când te aștepți să îndeplinești obiective nerealiste, te pregătești pentru eșec”.

De asemenea, obiectivul trebuie să fie sub controlul tău. Acțiunile tale ar trebui să te poată apropia de el, fără să fie nevoie ca o altă persoană să se schimbe mai întâi.

Să îl fac pe managerul meu să fie rezonabil nu este un obiectiv asupra căruia poți acționa direct. Să solicit în scris mutarea termenului-limită de joi este.

Înainte să completezi exercițiul, verifică dacă acesta este instrumentul potrivit pentru situația ta.

Dacă cineva te tratează necorespunzător prin intimidare, hărțuire, discriminare, umilire sau orice alt comportament dăunător, această fișă nu este instrumentul potrivit. Același lucru este valabil dacă locul tău de muncă nu este sigur din punct de vedere fizic.

Dacă tratezi un astfel de comportament ca pe o problemă pe care trebuie să o rezolvi, poți ajunge să transformi răul făcut de altcineva într-o responsabilitate personală. Nu este responsabilitatea ta să gestionezi singur o astfel de situație.

Aceste situații necesită sprijinul unor persoane sau servicii care pot interveni. În funcție de situație, poți apela la departamentul de resurse umane, un reprezentant sindical, un serviciu de medicina muncii, un serviciu de consiliere juridică sau o linie de asistență dedicată. Dacă te afli în pericol imediat, contactează serviciile de urgență sau poliția.

Dacă nu ești sigur dacă ceea ce se întâmplă reprezintă un comportament dăunător sau o situație nesigură, este firesc să ai îndoieli. Această incertitudine nu este un motiv să gestionezi situația singur. Discută cu unul dintre aceste servicii și solicită îndrumare.

O abordare diferită se aplică atunci când situația nu este nici nedreaptă, nici periculoasă, dar nu poate fi schimbată prin acțiunile tale.

În acest caz, metoda îți permite să stabilești un obiectiv legat de propria reacție, în loc să încerci să schimbi situația. Planul tău poate include și decizia conștientă de a nu acționa.

Această opțiune se aplică doar situațiilor care nu pot fi schimbate. Nu este un răspuns potrivit pentru situațiile dăunătoare sau nesigure descrise mai sus.

Lecția următoare se concentrează asupra unui pas pe care majoritatea oamenilor îl omit: identificarea mai multor modalități prin care poți atinge obiectivul pe care tocmai l-ai definit.