Te-ai oprit. Ai încetinit. Ai ajuns la pasul Think și ai descoperit că nu există o problemă asupra căreia poți lucra.

Ai analizat deja situația și ai ajuns la concluzia că nu o poți schimba. Poate fi vorba despre un contract care s-a încheiat, o reorganizare, o persoană care nu se va schimba sau un diagnostic.

Este important să clarificăm ce acoperă această lecție.

Nu este vorba despre ceva ce s-ar putea întâmpla în viitor. Aceasta este o dificultate diferită, pentru care este conceput programul pentru anxietate din această aplicație.

Lecția se referă la o situație care este deja reală. Ai analizat-o și ai stabilit că nu o poți schimba. Ceea ce rămâne este emoția legată de ea.

Privește acest lucru ca pe o schimbare a obiectivului, nu ca pe un eșec.

Un obiectiv centrat asupra problemei presupune „schimbarea unei situații astfel încât aceasta să nu mai reprezinte o problemă”. Un obiectiv centrat asupra emoției este folosit „atunci când o situație nu poate fi schimbată”.

Ambele sunt obiective valide și ambele pot avea un plan. Uneori, planul poate include decizia conștientă de a nu acționa. Așa cum explică autorii, „planul trebuie pus în practică, chiar dacă presupune lipsa unei acțiuni”.

Ce înseamnă, de fapt, să accepți o emoție?

Poate fi mai ușor să începem cu ceea ce nu înseamnă. Acceptarea nu înseamnă că îți place emoția. Nu înseamnă că accepți orice situație. Nu înseamnă că aprobi ceea ce a provocat emoția și nici că renunți să îmbunătățești lucrurile.

Acceptarea se referă doar la emoțiile create de situație.

Ideea este mai precisă: „Permit în mod intenționat emoțiilor negative să fie prezente, cel puțin atât timp cât au nevoie pentru a se schimba, deoarece lupta împotriva lor le poate face mai puternice.”

Două idei pot face această abordare mai ușor de aplicat.

În primul rând, emoțiile oferă informații. Programul le compară cu un poștaș insistent care nu lasă scrisoarea în cutie. Continuă să bată la ușă până când o primești.

Frica poate semnala că ceva de care ai nevoie este amenințat. Furia poate semnala că ceva îți blochează un obiectiv important. Tristețea poate semnala că un obiectiv nu mai poate fi atins, ajutându-te să renunți la el și să găsești, în timp, o altă direcție.

În al doilea rând, emoțiile nu sunt permanente. Există un motiv pentru acest lucru: „Un semnal care este permanent activ nu mai transmite nicio informație.”

Dacă îi permiți unei emoții să își urmeze cursul, fără să o eviți, să lupți împotriva ei sau să o intensifici constant, aceasta își poate reduce intensitatea în mod natural. O parte din ceea ce menține activă o emoție dificilă poate fi chiar efortul de a o elimina.

O limită este esențială: acceptarea se aplică emoției, niciodată unei situații dăunătoare.

Nu înseamnă să accepți hărțuirea, intimidarea, discriminarea sau un loc de muncă nesigur. Aceste situații necesită sprijin concret, nu o toleranță emoțională mai mare.

În funcție de circumstanțe, poți solicita ajutorul unui sindicat sau al unui consiliu al angajaților în care ai încredere, al unui serviciu de consiliere juridică sau poți folosi resursele prezentate la finalul acestui program. Astfel de situații depășesc ceea ce acest curs sau orice alt program parcurs individual ar trebui să îți ceară să gestionezi singur.

Mai există o parte a acceptării emoționale care poate fi și mai importantă.

Atunci când apare o emoție dificilă, mulți oameni adaugă un al doilea strat emoțional. Este posibil să devii iritat de tine pentru că te simți astfel, să îți fie rușine sau să îți spui că alte persoane ar gestiona mai bine situația.

Acest al doilea strat adaugă o emoție nouă peste prima și poate menține activă întreaga experiență pentru mai mult timp.

Alternativa este să îți oferi sprijin, prin „o atitudine înțelegătoare față de tine, bazată pe bunătate, încurajare și alinare”.

Acest lucru poate părea abstract, așa că încearcă o întrebare practică: „Pari destul de aspru cu tine. Ce i-ai spune unui prieten? Ai fi la fel de negativ și critic cu el? De ce nu?”

Completează exercițiul în scris, nu doar în minte.

Imaginează-ți o persoană pe care o apreciezi și o respecți în exact aceeași situație, cu aceleași limite și circumstanțe. Notează ce i-ai spune.

Nu începe cu un sfat sau cu un plan. Scrie primul lucru încurajator pe care i l-ai spune înainte să încerci să rezolvi ceva. Apoi citește cuvintele ca și cum ți-ar fi adresate ție.

Mulți oameni observă o diferență mare între modul în care vorbesc cu o persoană pe care o respectă și modul în care vorbesc cu ei înșiși. Scopul exercițiului este să observi această diferență.

Păstrează ceea ce ai scris și recitește textul atunci când ai nevoie de el.

O propoziție care îți oferă sprijin este mai ușor de scris într-un moment calm decât atunci când treci printr-o perioadă dificilă. De aceea, este util să ai cuvintele pregătite dinainte.

Este important să fim sinceri și în legătură cu ceea ce poate și nu poate susține această lecție.

Atunci când cercetătorii au analizat componentele acestui program care au contribuit la îmbunătățirea stării participanților, acceptarea și tolerarea emoțiilor nedorite au fost printre singurele două elemente cu o contribuție independentă. Efectul s-a menținut chiar și după ce au fost luate în calcul schimbările emoțiilor în sine. Acest rezultat este unul dintre motivele pentru care lecția a fost inclusă.

Rezultatele au însă limite clare. Atunci când același program a fost parcurs individual, fără sprijinul unei alte persoane, a îmbunătățit gestionarea emoțiilor de zi cu zi mai mult decât simpla lectură a unei cărți. Totuși, nu a fost mai eficient în prevenirea apariției problemelor de sănătate în anul următor.

Cercetarea a inclus persoane care prezentau deja riscul de a dezvolta astfel de probleme și nu a fost identificat niciun studiu realizat special pentru stresul profesional. Exercițiul poate fi util, dar nu putem afirma că previne viitoare dificultăți de sănătate mintală.

Acum ai un răspuns și pentru a treia situație în care procesul de rezolvare a problemelor se poate bloca, poate cea mai dificilă dintre toate. A mai rămas o singură lecție: ce merită să păstrezi din program și cum poți observa că metoda începe să dispară din rutina ta.