Nu toți pasagerii sunt gânduri. Unii apar sub forma unor senzații fizice, precum tensiunea din piept înaintea unui apel sau o teamă care nu este însoțită de niciun gând clar.

Nu poți folosi o voce de personaj animat pentru un nod în stomac.

Această lecție prezintă o abordare diferită, care poate părea cel mai neobișnuit exercițiu din program. În loc să îndepărtezi emoția, te întorci în mod intenționat spre ea și îi acorzi atenție.

Tehnica se numește physicalising. Aceasta presupune să observi și să descrii forma fizică pe care emoția pare să o aibă în corpul tău.

Începe prin a alege o singură emoție. Asigură-te că are o intensitate moderată.

Cuvântul moderată este o parte importantă a exercițiului. Alege o experiență recentă și ușor de gestionat, legată de serviciu, precum tensiunea resimțită în urma ședinței din această dimineață.

Nu alege cea mai dureroasă amintire sau o suferință veche și profundă. Astfel de experiențe merită sprijinul unui specialist, nu un exercițiu parcurs singur într-o aplicație.

Apoi așază-te într-un loc liniștit și urmează acești pași:

• Adu-ți pentru scurt timp situația în minte. Observă unde simți emoția în corp. Poate fi în piept, gât, stomac sau umeri. Acordă-ți timp pentru a-i identifica locul.
• Imaginează-ți că trasezi o linie în jurul senzației. Studiaz-o ca și cum ar fi un obiect. Ce formă are? Pare grea sau ușoară, nemișcată sau în mișcare, caldă sau rece? Dacă ar avea o culoare, care ar fi aceasta?
• Acum alege în mod conștient să nu mai lupți cu ea. Permite-i să rămână în interiorul conturului, exact așa cum este. Respiră lent și imaginează-ți că îi creezi spațiu în jur. Nu încerci să o faci mai mică. Îi faci loc.

Este posibil să se întâmple ceva neașteptat.

Atunci când observi emoția în acest mod, ceva ce părea enorm poate începe să aibă limite. Emoția nu a dispărut, dar acum are o dimensiune.

Ceea ce părea să te cuprindă în întregime poate deveni mai degrabă asemenea unei pietre în piept. Piatra poate rămâne acolo în timp ce tu continui să te îndrepți în direcția aleasă.

Este important să ții cont de două lucruri.

În primul rând, dacă apare o emoție mult mai puternică decât cea pe care ai ales-o, oprește exercițiul. Poate fi resimțită ca un val legat de o experiență mai veche sau mai profundă. Deschide ochii, observă-ți picioarele pe podea și lasă momentul să treacă.

Asta nu înseamnă că exercițiul a eșuat. Poate fi un semn că experiența este prea intensă pentru a fi explorată singur. Dacă aceasta continuă să revină, ia în considerare să discuți despre ea cu un psihoterapeut.

În al doilea rând, amintește-ți capcana din Lecția 7. Dacă verifici în mod repetat dacă emoția a devenit mai mică după ce i-ai făcut loc, agenda controlului a revenit prin intermediul unei tehnici noi.

A face loc emoției nu este un truc pentru a-i reduce intensitatea. Este un mod diferit de a răspunde la ea.

Cuvântul folosit pentru această abordare este disponibilitate. Înseamnă să alegi să permiți emoției să te însoțească pentru că direcția aleasă de tine contează.

Disponibilitatea nu înseamnă că îți dorești emoția, că o aprobi sau că renunți. Este diferența dintre a-ți consuma energia luptând cu pasagerul și a continua să conduci.

Acum ai câte o abilitate pentru fiecare tip de pasager: desprinderea de gânduri și crearea unui spațiu pentru emoții.

Lecția următoare explică de ce aceste două abilități au fost prezentate primele. După ce înveți să răspunzi diferit pasagerilor, ești pregătit să construiești un plan mai amplu.