Programele se încheie. Ceea ce rămâne sunt obiceiurile pe care continui să le folosești. Această ultimă lecție îți oferă șase moduri prin care îți poți păstra direcția după ce structura programului dispare.

Probabil nu le vei păstra pe toate șase și nici nu este nevoie. Chiar și trei pot fi suficiente.

Continuă să definești ce contează. Valorile se pot schimba odată cu viața ta. Cuvintele alese în Lecția 5 nu trebuie să rămână aceleași pentru totdeauna. Repetă exercițiul atunci când nu le mai simți potrivite. Verificarea busolei din Lecția 11 îți va arăta adesea când este momentul.

Păstrează aproape cuvintele care îți amintesc ce contează. Sunt cel mai mic și mai ușor de folosit instrument din acest program. Într-o dimineață dificilă, trei cuvinte care îți aparțin cu adevărat pot fi mai utile decât o lecție întreagă.

Încearcă o zi ghidată de valori. Din când în când, alege o valoare și las-o să îți ghideze deciziile mici din acea zi. Poate influența ce e-mail deschizi primul, dacă vorbești într-o ședință sau dacă îți faci timp pentru o plimbare. Este un mod simplu de a exersa alegerea direcției.

Fă pasul curajos. Uneori, reperul care contează este și cel care provoacă disconfort. Acum ai instrumente pentru a lucra cu pasagerii care apar atunci când te îndrepți spre el. Acesta a fost scopul Unității 2.

Acționează cu pasagerii la bord. Acesta este centrul programului. Nu este ceva ce faci o singură dată, ca pe un moment decisiv. Este ceva ce exersezi în mod regulat. Fiecare acțiune făcută în prezența gândurilor și emoțiilor dificile oferă buclei din Lecția 4 o ocazie mai puțin de a prelua controlul.

Amintește-ți că poți reveni oricând. Nu poți pierde definitiv o direcție. Poți doar să nu te mai îndrepți spre ea pentru o vreme. Nu ajungi niciodată la vest, dar asta înseamnă și că nu ești niciodată prea departe pentru a te întoarce spre el. O lună în care te-ai abătut se încheie odată cu prima acțiune care te îndreaptă din nou în direcția aleasă.

Ce este cel mai probabil să dispară mai întâi? Pentru cei mai mulți oameni, practica formală, inclusiv cele zece minute de liniște. Dacă se întâmplă, nu transforma asta într-o judecată despre tine. Cei trei pași scurți din Lecția 12 durează doar treizeci de secunde și te pot ajuta să revii la perspectiva observatorului.

Și jurnalul poate lua o pauză. Reia-l în perioadele mai dificile, așa cum ai reveni la verificarea busolei. Te poate ajuta să observi ce pasageri au apărut în această nouă etapă și ce ți-a oprit acțiunile.

Un ultim memento despre promisiunea făcută în Lecția 1: acest program nu a susținut niciodată că te va face mai productiv și nu susține asta nici acum. Cercetările indică un rezultat mai puțin vizibil și poate mai valoros. Presiunea se poate simți diferit atunci când nu mai încerci să înlături fiecare gând sau emoție dificilă înainte de a acționa.

Munca rămâne aceeași. Pasagerii vor continua să urce. Dar autobuzul este al tău, iar acesta a fost scopul încă de la început.

Continuă să mergi spre vest.