Lecția anterioară a explicat costul unei singure schimbări a atenției. Această lecție arată de ce schimbările încep să se înmulțească, transformând o întrerupere ocazională într-un tipar.

Imaginează-ți că mintea ta are o tablă internă. Pe ea se află informațiile de care ai nevoie pentru sarcina curentă: ce ai decis, ce compari și ce intenționezi să faci în continuare.

Când treci la altă sarcină, ștergi tabla și înlocuiești conținutul cu informațiile necesare noii activități. Atunci când întreruperile apar frecvent, repeți acest proces din nou și din nou.

Fiecare schimbare consumă resurse mentale. Partea importantă este că scăderea resurselor disponibile poate duce la și mai multe schimbări ale atenției.

Bucla are patru pași:

• Îți muți atenția. Motivul poate fi extern sau intern. În ambele cazuri, conținutul tablei mentale trebuie înlocuit.
• Resursele mentale scad. Reorganizarea repetată a informațiilor pe care le păstrezi în minte necesită efort. În cele din urmă, ai nevoie de o pauză pentru a reface o parte din această capacitate.
• Distragerile devin mai greu de evitat. Funcția executivă acționează ca un manager al atenției. Te ajută să ignori distragerile și să revii la priorități. Atunci când resursele mentale sunt reduse, acest control devine mai slab. Și revenirea la sarcina inițială devine mai dificilă.
• Îți muți din nou atenția. Atunci când ai puține resurse disponibile, atenția se îndreaptă mai ușor spre activitatea care pare cea mai simplă sau care se află imediat în fața ta.

Acest lucru explică de ce după-amiaza te poți simți ca o persoană diferită la birou. Nu este un eșec moral și nici o dovadă că ți-ai pierdut disciplina.

Resursele tale mentale au fost reduse după câteva ore în care ai șters și ai reconstruit în mod repetat tabla. Una dintre primele capacități afectate este cea de a rezista următoarei distrageri.

Lecția 3 a arătat că 44% dintre întreruperile măsurate au pornit din interior. Cercetările sugerează că obișnuința poate explica o parte din acest fenomen.

Atunci când întreruperile externe se opresc, oamenii continuă adesea să se întrerupă singuri. Atenția păstrează ritmul cu care s-a obișnuit. Dacă mediul nu mai oferă următoarea întrerupere, persoana o poate crea verificând o aplicație, deschizând un site sau luând telefonul.

Aceasta este o distincție importantă. Autoîntreruperile nu sunt eșecuri întâmplătoare ale voinței. Ele pot face parte dintr-un ritm învățat.

Te-ai obișnuit cu un anumit ritm al întreruperilor. Atunci când mediul devine liniștit, comportamentul tău poate continua să mențină acel ritm.

Partea utilă este că un ritm învățat poate fi schimbat. De aceea simpla decizie de a încerca mai mult rareori rezolvă problema. Scopul este să modifici tiparul, nu să judeci persoana care îl urmează.

Stresul poate accelera această buclă. Cercetările realizate în timpul unor zile obișnuite de lucru au asociat schimbarea mai rapidă a atenției între dispozitive cu niveluri mai ridicate de stres.

Relația poate funcționa în ambele direcții. Schimbarea frecventă a atenției poate crește stresul, iar stresul poate face ca atenția să se mute din nou mai ușor. Acesta este și unul dintre motivele pentru care Lecția 13 îndrumă unele persoane spre programul pentru burnout.

Unde poate interveni programul? Nu poți decide pur și simplu să ai mai multe resurse mentale. Poți însă lucra asupra a două părți ale tiparului:

• Reducerea schimbărilor inutile ale atenției. Acesta este obiectivul Unității 2.
• Refacerea resurselor mentale. Acesta este obiectivul Unității 3.

Acestea sunt cele două părți ale buclei pe care le poți influența direct.