Explicația obișnuită pentru pierderea atenției la serviciu este că ceilalți ne întrerup constant. Sosesc mesaje, încep ședințe, colegii pun întrebări sau cineva ne bate pe umăr.

Această explicație este parțial corectă. Cealaltă parte este mai surprinzătoare și poate fi mai utilă.

Cercetările arată că oamenii sunt aproape la fel de predispuși să se întrerupă singuri precum sunt să fie întrerupți de ceva din jur. Dintre întreruperile măsurate, 56% au fost provocate de evenimente externe, iar 44% au fost autoîntreruperi.

Asta înseamnă că nimeni nu a trimis un mesaj și nu a apărut nicio notificare. Lucrai la ceva, apoi te-ai trezit verificând altceva, fără ca un eveniment exterior să provoace schimbarea.

La început, această constatare poate suna ca și cum problema ar fi una personală. Nu este.

Autoîntreruperea este adesea un obicei format într-un mediu care recompensează verificarea repetată. Obiceiurile pot fi schimbate mai ușor decât colegii, ședințele sau celelalte solicitări exterioare.

De aceea Unitatea 2 acordă atât de multă atenție celor 44%. Și întreruperile externe au un cost, dar este posibil să ai un control limitat asupra lor. Autoîntreruperile reprezintă partea pe care o poți influența mai direct.

Care este costul real al unei întreruperi? Întreruperea în sine reprezintă doar o parte. O mare parte din cost apare atunci când revii la sarcina inițială.

Trebuie să reconstruiești punctul în care ai rămas, deciziile pe care le-ai luat deja, variantele pe care le-ai eliminat și ceea ce urma să faci. Această reconstrucție este greu de observat, dar apare după fiecare întrerupere.

Asta explică un tip familiar de zi: una plină de întreruperi mici, în care pare că ai realizat foarte puțin. Nicio întrerupere nu a durat mult, dar reconstruirea repetată a firului gândirii a consumat o mare parte din timpul disponibil.

Costul depinde și de tipul activității pe care o desfășurai.

O întrerupere în timp ce formatezi un document poate avea un cost redus, deoarece nu aveai multe informații de păstrat în minte. O întrerupere în timp ce rezolvi o problemă dificilă te poate face să pierzi întregul fir, mai ales dacă nu ai notat ceea ce gândeai.

Aceeași întrerupere de două minute poate avea un cost redus în timpul unei activități de rutină și unul ridicat în timpul unei activități care necesită concentrare. De aceea ambele afirmații pot fi adevărate: Am avut doar câteva întreruperi și Nu am reușit să termin nimic.

Un alt cost poate apărea înainte ca întreruperea să aibă loc. Atunci când știi că un interval poate fi întrerupt, o parte din atenția ta începe să aștepte acel moment.

Dacă ai o ședință peste 20 de minute, este posibil să eviți să începi ceva important pentru că ești deja conștient de oprirea care se apropie. Problema nu este doar ședința. Este și limita de timp pe care o urmărești înainte să înceapă.

De aceea un calendar fragmentat poate consuma mai multă atenție decât sugerează durata totală a evenimentelor din el.