Bine ai venit în Unitatea 2. În Unitatea 1 ai văzut de ce oboseala poate ajunge să nu mai dispară peste noapte. Acum ne concentrăm pe refacerea componentei de recuperare.

Cercetările despre recuperare indică în mod constant deconectarea psihologică drept unul dintre cei mai importanți factori pentru reducerea epuizării. Deconectarea psihologică înseamnă să lași munca deoparte și la nivel mental în timpul liber, nu doar să fii fizic departe de ea.

Această diferență contează. Faptul că ești acasă nu înseamnă automat că te-ai deconectat. Dacă încă reiei în minte o ședință, te gândești la sarcinile de mâine sau verifici mesaje, o parte din atenția ta este încă la muncă. Așa cum ai văzut în Lecția 3, și corpul poate reacționa la acest lucru.

Există numeroase cercetări care susțin această idee. Iată ce arată și care sunt limitele lor.

• În zeci de studii, un nivel mai ridicat de deconectare este asociat cu mai puțină epuizare și semnificativ mai puțină oboseală.
• O meta-analiză amplă, care a inclus aproximativ 26.000 de angajați, a arătat că deconectarea avea cea mai puternică legătură cu un nivel mai scăzut de oboseală dintre cele patru principale experiențe de recuperare. Luarea în calcul a recuperării a ajutat, de asemenea, la explicarea oboselii dincolo de condițiile de muncă în sine.
• Deconectarea poate fi învățată și îmbunătățită. În 34 de grupuri de intervenție, cu un total de 3.725 de participanți, programele concepute pentru a îmbunătăți deconectarea au produs rezultate măsurabile.
• Modul în care este oferit sprijinul poate conta mai puțin decât ai crede. Într-un studiu asupra unui alt program online, parcurs individual și fără sprijinul unui coach, exercițiile de recuperare au dus la o îmbunătățire importantă a deconectării. Acest lucru susține ideea că astfel de abilități pot fi dezvoltate și într-un format similar cu acest program.

Există însă o limită importantă în cazul ultimului exemplu. Studiul a evaluat un alt program, nu pe acesta. El arată că acest tip de format poate funcționa, nu că vei obține în mod automat aceleași rezultate folosind programul de față.

Mai este și o nuanță importantă. Deconectarea ajută în principal prin reducerea efectelor negative, precum epuizarea, oboseala și gândurile persistente despre muncă. Scopul ei principal nu este să te facă mai productiv sau mai implicat. Dacă nivelul tău de energie este deja scăzut, exact asta contează. Scopul nu este să obții mai mult de la timpul tău liber. Scopul este ca ziua de lucru să nu te urmeze și după ce programul s-a încheiat.

De ce poate fi atât de greu să te deconectezi? Poate recunoști acest tipar. Îți spui că vei verifica rapid un singur mesaj, iar patruzeci de minute mai târziu încă te gândești la muncă și te simți tensionat.

Acest lucru poate fi mai dificil mai ales atunci când ești obișnuit să rezolvi probleme și să ții lucrurile sub control. O minte antrenată să găsească soluții poate transforma cu ușurință deconectarea într-o altă problemă de rezolvat. Cu cât încerci mai mult să fii la curent cu tot ce se întâmplă, cu atât poate deveni mai puternică nevoia de a verifica. Nu este un defect personal. Este o abilitate utilă care rămâne activă și atunci când nu mai ai nevoie de ea.

Este util să înțelegi și ce nu înseamnă deconectarea. Trei lucruri sunt adesea confundate cu ea.

• Lipsa de interes. Deconectarea este temporară și intenționată. Te deconectezi seara și revii la muncă atunci când este momentul. Cinismul despre care am vorbit în Lecția 1 este diferit. Este un simptom, nu o formă de recuperare.
• Distragerea atenției. Dacă îți petreci seara încercând să nu te gândești la muncă, este posibil ca timpul tău liber să rămână în continuare organizat în jurul muncii. O întrebare utilă este dacă ai fi ales acea activitate oricum.
• Să fii ocupat cu altceva. Dacă îți umpli seara cu alte obligații, înlocuiești doar un set de solicitări cu altul. Nu înseamnă neapărat că te recuperezi, iar la acest subiect vom reveni în Lecția 10.

De aceea, în restul acestei unități vom trata deconectarea ca pe un obicei și o limită clară, nu ca pe un test de voință. Rareori reușim să ne deconectăm doar pentru că ne propunem asta. Devine mai ușor atunci când există o tranziție clară între muncă și restul zilei. În această unitate vei construi tocmai această tranziție.