Termenul burnout este folosit pentru a descrie tot felul de situații, câteva săptămâni dificile, un manager cu care este greu să lucrezi sau pur și simplu oboseala resimțită la mijlocul săptămânii. De aceea, este util să începem cu definiția propriu-zisă. Aceasta este mai specifică decât modul în care folosim termenul în viața de zi cu zi, iar tocmai acest lucru o face mai utilă.

OMS definește burnoutul ca „un sindrom conceptualizat ca rezultat al stresului cronic la locul de muncă, care nu a fost gestionat cu succes.” Există două aspecte importante în această definiție. Burnoutul este legat în mod specific de muncă, iar OMS precizează că termenul „nu ar trebui folosit pentru a descrie experiențe din alte domenii ale vieții.” De asemenea, burnoutul nu este o afecțiune medicală. Este clasificat ca fenomen ocupațional, nu ca diagnostic medical.

De ce contează această diferență? În primul rând, mută atenția de la tine ca persoană. Burnoutul este legat de condițiile în care lucrezi, nu de un defect personal. În al doilea rând, stabilește o limită importantă la care vom reveni în Lecția 4. Dacă senzația de apăsare s-a extins dincolo de muncă și este prezentă în toate aspectele vieții tale, este posibil să fie vorba despre altceva decât burnout, iar acel lucru poate necesita un alt tip de sprijin.

Burnoutul are trei dimensiuni, care apar adesea în această ordine.

• Epuizare. Te simți secătuit fizic, emoțional sau în ambele moduri. De obicei, acesta este primul semn și cel mai ușor de observat.
• Distanțare. Începi să te retragi de la muncă, adesea cu un sentiment de cinism sau cu gândul „de ce să mă mai implic?” Poate părea o schimbare de personalitate, dar nu este. Este adesea o reacție de protecție care apare după ce epuizarea s-a acumulat o perioadă.
• Senzația că ești mai puțin eficient. Ai impresia că nu mai lucrezi la fel de bine ca înainte, că ești mai lent sau mai puțin eficient. Iar această senzație este obositoare în sine, ceea ce face ca cele trei dimensiuni să înceapă să se alimenteze reciproc.

Există și o limitare importantă de care trebuie să ținem cont: nu există un singur test acceptat pentru burnout și nici un prag universal acceptat. În cazul aceluiași chestionar, simpla modificare a pragului poate schimba proporția persoanelor identificate ca având burnout de la aproximativ 44% la 21%. Aproximativ 40–50% din diferențele dintre studii provin doar din această alegere.

De aceea, acest program nu îți va oferi un scor de burnout. Nu pentru că ar fi imposibil. Există chestionare validate, iar unele dintre ele pot fi utilizate gratuit. Însă o categorie de severitate bazată pe un prag asupra căruia specialiștii nu sunt pe deplin de acord poate părea mai precisă decât este în realitate.

În schimb, vei urmări ceva ce se poate schimba de la o zi la alta: câtă energie ai consumat pe parcursul zilei, comparativ cu cât ai reușit să recuperezi. Privește-l ca pe un echilibru, nu ca pe o notă.

O mențiune importantă înainte să începi. Programele ghidate individual, precum acesta, pot fi de ajutor, însă tind să aibă un efect mai redus decât lucrul direct cu o persoană. Mai există și un aspect important: schimbările la nivelul mediului de lucru sunt mai eficiente decât concentrarea exclusivă asupra individului. Prin natura sa, o aplicație se concentrează pe lucrurile asupra cărora poți lucra singur, iar Lecția 13 abordează și cealaltă parte a situației.